În lucrarea International Encyclopedia of the Social Sciences (2008) empatia este definită ca fiind „o reacţie emoţională bazată pe înţelegerea stării emoţionale a unei alte persoane sau înţelegerea unei situaţii (…) această reacţie fiind identică sau destul de similară cu ceea ce cealaltă persoană simte”.
Empatia este un concept care acoperă o scară largă de fenomene, cum ar fi grija pe care o simțim pentru persoanele dragi sau experimentarea emoțiilor celorlalți și este alcătuită din două componente majore, una cognitivă (centrată pe înțelegerea cognitivă a celorlalți ) și una afectivă (care include și înțelegerea sentimentelor celorlalte persoane). În cazul indivizilor care prezintă sindroame clinice psihopatologice cum ar psihopatia, lipsa empatiei este definitorie, incapacitatea de a simți orice formă de compasiune fiind caracteristică acestora.
Astfel, a fi empatic înseamnă a avea capacitatea de a putea experimenta ce simt ceilalți însă fără a te identifica cu aceștia.
Adolescența reprezintă o perioadă de plasticitate neuronală mare în care se dezvoltă integrarea corticală și procesele cognitive necesare reglării proceselor emoționale care se definesc abia la maturitate. Dat fiind faptul că în adolescență se formează și se mențin relațiile sociale, capacitatea de a empatiza este crucială. De aceea este de așteptat ca în această perioadă a vieții nivelul empatiei să fie mai dezvoltat decât la maturitate.
La adolescenți răspunsul empatic este mai puternic decât la adulți, acest lucru putând fi explicat pe de-o parte prin tendința adolescentină de a interacționa social iar pe de altă parte prin prisma proceselor cognitive regulatorii care nu au ajuns încă în stadiul de maturitate.
Pe parcursul înaintării în vârstă abilitățile sociale sunt definite mai bine, apar înțelegerea și respectarea principiilor morale, comportamentul fiind determinat de principiile etice ale fiecărui individ. Astfel, aceștia nu mai acționează doar emoțional ci empatizează cu ceilalți prin luarea în considerare a perspectivei fiecărei persoane care ar putea fi afectată de decizie.
Prin urmare, empatia joacă un rol important în învățarea și adaptarea comportamentelor prosociale, aceasta ajutând oamenii să stabilească și să dezvolte relații interumane.
Bibliografie
Decety, J. (2011). The neuroevolution of empathy. Annals of the New York Academy of Sciences, 1231, 35–45.
Decety, J., & Ickes, W. (2011). The Social Neuroscience of Empathy. MIT Press.
Eisenberg, N. (2008). International Encyclopedia of the Social Sciences (2 ed., Vol. 2). (W. Darity, Ed.) USA: Macmillan Social Science Library.
Gary Feng. (2008). International Encyclopedia of the Social Sciences (2 ed., Vol. 1). (W. Darity, Ed.) USA: Macmillan Social Science Library.
Jauniaux, J., Khatibi, A., Rainville, P., & Jackson, P. L. (2019). A meta-analysis of neuroimaging studies on pain empathy: investigating the role of visual information and observers’ perspective. 789-813.
Mella, N., Studer, J., Gilet, A.-L., & Labouvie-Vief, G. (2012). www.frontiersin.org. (S. Vera, Ed.) Frontiers in Psychology, 3.